Basarab I Întemeietorul

Posted under blestemul manuscrisului by alexandradolea on Sunday 25 May 2008 at 6:07 pm

Basarab I, cunoscut şi sub numele de Basarab Întemeietorul, este considerat fondatorul Ţării Româneşti. A domnit între anii ~1310 – 1352. Basarab era fiul unui Thocomerius, binecunoscut la curtea maghiară. Potrivit pomelnicelor de la bisericile din Câmpulung şi Râmnicu Vâlcea, el a fost căsătorit cu doamna Margareta (sau Marghita), cu care a avut doi copii: viitorul domn Nicolae Alexandru (1352 – 1364) şi Teodora, căsătorită cu ţarul Ivan Alexandru al Bulgariei (1330 – 1371).
Ţara lui Basarab se mărginea la nord cu Transilvania, la vest cu Regatul Ungar, prin Banatul de Severin, la sud cu Bulgaria, la est cu Dobrogea lui Balică şi mai târziu a lui Dobrotici, iar spre nord-est cu tătarii şi moldovenii brodnici. Banatul de Severin s-a aflat până în 1330 în stăpânirea lui Basarab, moment în care este ocupat de oştile lui Carol Robert de Anjou (1308-1342).
Voievodatul lui Basarab I s-a aflat de la începutul domniei sale în stare de vasalitate faţă de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. În 1324 domnul muntean apare în documentele ungureşti ca „Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum” (adică „voievodul nostru transalpin”). Regele accepta existenţa politică a noului voievodat în schimbul recunoaşterii suzeranităţii sale. Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab se pare că rupe relaţiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal.
În 1327 papa Ioan al XXII-lea îl lăuda pe domnul muntean pentru susţinerea catolicismului şi zelul său de a extermina naţiunile „necredincioase” (ortodoxe). După această dată, voievodul muntean a luat de la unguri Banatul Severinului şi cetatea cu acelaşi nume.
în septembrie 1330 regele ungar porneşte campania bazându-se pe o armată puternică. Ocupă Severinul şi înaintează prin Oltenia. Basarab I a cerut pacea regelui ungar oferind ca despăgubire 7.000 de mărci de argint (adică 1.447 kg de argint sau 1.680.000 de dinari), Banatul de Severin, un tribut anual şi un fiu al voievodului la curtea ungară drept garanţie: „numai vă întoarceţi în pace şi vă feriţi de primejdii, că de veţi veni mai încoace, nu veţi scăpa de dânsele”. Armata ungară a fost prinsă de oamenii lui Basarab I într-o vale îngustă şi prăpăstioasă, suferind ca urmare o înfrângere umilitoare. Locul bătăliei nu a fost stabilit până astăzi cu certitudine, istoricii plasându-l în diverse puncte din zona submontană precum: Ţara Loviştei, Valea Oltului, comuna Titeşti, culoarul Rucăr-Bran sau lângă Mehadia. În urma luptei de 4 zile, 9 – 12 noiembrie 1330, regele Carol Robert a scăpat cu greu schimbând hainele cu cele ale unui fidel al său.
În jurul anului 1343, Basarab I l-a asociat la domnie pe fiul său Nicolae Alexandru. Acesta din urmă a plecat la curtea regelui Ludovic I al Ungariei pentru a mijloci reluarea relaţiilor dintre Ungaria şi Ţara Românească. În anii următori, Basarab a participat alături de regele ungar la campania militară împotriva tătarilor. Cu acest prilej, a adus sub stăpânirea sa teritoriul aflat la nordul gurilor Dunării, cunoscut mai târziu sub numele de Basarabia (Bugeac).
Domnia lui Basarab I s-a încheiat în 1352. Pe peretele încă netencuit al bisericii domneşti din Curtea de Argeş stă scris: „În anul 6860 (1352) la Câmpulung a murit marele Basarab voievod”. Tradiţia consemnează că tot acolo a fost şi îngropat, lucru care se regăseşte şi într-un document din 1714 pentru mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung de la domnitorul Ştefan Cantacuzino. Acesta, vorbind despre Negru Vodă (Basarab I) şi Nicolae Alexandru spune că „le sunt trupurile lor îngropate în această sfântă mănăstire”. Lui Basarab îi va urma la domnie fiul şi asociatul său, Nicolae Alexandru (1352 – 1364).

Iubirile lui Stelian

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Saturday 24 May 2008 at 8:28 am

Ma intreba cineva despre asta… Cat e adevar si cat e imaginatie? Daca iubirile lui Stelian sunt ale lui Bogdan sau nu… Am dat-o cotita: cine simte si stie, poate ghici personajele din roman… Ma rog, nu chiar toate si nici in intregul lor. Unele au luat din real doar unele expresii, ticuri, trasaturi… Doar de unde era sa ma inspir… Am ajuns la concluzia ca nu am prea multa imaginatie!
In sectiunea “istorica” – 1216-1920 nu sunt prea multe doamne si domnisoare, in partea mea apar cateva… Va divulg una dintre iubirile lui Stelian – Bogdan: LULU, probabil ca o veti vedea la lansare! Daca nu o sa o recunoasteti singuri, atunci rugati-ma pe mine sa v-o prezint! Pe curand…

din culisele “blestemului” (#1)

Posted under la munca by alexandradolea on Wednesday 21 May 2008 at 11:11 am

blestem01.jpg

blestem02.jpg

Ultimele corecturi in bucataria din Baba Novac… Presati de timp si de tipografi!
(foto Alexa Dolea)

lansarea

Posted under lansari by alexandradolea on Wednesday 21 May 2008 at 10:45 am

Blestemul Manuscrisului

Interviu la Birlic…

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Wednesday 21 May 2008 at 10:00 am

Ieri pe la 14.39 la deja celebrul LA BIRLIC (pe Pache dupa ProTV la 100 m.) am fost subiectii unui interviu pentru TIME OUT. Cel mai distractiv a fost chestiunea legata de fotografii… Greu sa pozezi… Ne bombanea fotograful ca nu suntem naturali. Normal – mi-e imi palce sa fiu in spatele aparatului nu in fata… pana la urma se pare ca o sa iasa ceva cu… cei doi barbosi… Interviul propriu-zis cu Ema Stere, a durat mult… vreo 3 ore… cum o sa-l inghesuie in revista si ce-o sa ramana din el vom vedea…
Pe curand cu foto!

Hermann von Salza

Posted under blestemul manuscrisului by alexandradolea on Tuesday 20 May 2008 at 9:44 pm

Hermann von Salza (c. 1179-20 mar. 1239) a fost al patrulea Mare Maestru al Ordinului Cruciat Teuton, intre anii 1209-1239 si era originar din Thuringia (o provincie a Sfantului Imperiu Romano-German).
La cererea regelui Andrei al II-lea al Ungariei, in 1211 Hermann von Salza vine cu Ordinul Teutonic in Transilvania pentru a apara acest teritoriu de cumani. Nobilii unguri au fost nemultumiti de prezenta teutonilor si in 1225 au fost fortati sa plece.
Hermann von Salza a fost consilierul diplomatic al imparatului Friedrich al II-lea de Hohenstaufen (1212-1250) si preferatul Papei Honorius al III-lea (1216-1227). Imparatul insusi l-a cunoscut pe Marele Maestru in anul 1216, cu ocazia unei donatii a ordinului. Aceasta intrevedere a fost un bun prilej pentru imparat, caci intre ei s-au instalat de indata respectul reciproc si intelegerea deplina. Preconizarea unei noi cruciade, in dezacord cu principiile Papei Honorius al III-lea aflat in conflict deschis cu imparatul, va determina o discreditare a Maestrului in ochii suveranului pontif.
Hermann von Salza l-a insotit pe Frederic al II-lea in cea de-a cincea cruciada in 1219 si a fost decorat pentru vitejie.
Vizitele repetate facute Papei si imparatului a adus privilegii noi si donatii Ordinului.
A murit la Salerno in 1239, unde se retrasese cu putin timp inainte.

Asa incepe capitolul 6 (vocea lui… Razvan!)

Posted under fragmente by Bogdan Hrib on Friday 16 May 2008 at 11:29 am

- Pater noster, qui es in caelis, sanctificetur nomen tuum…

Buzele tremurau în barba îmbătrânitului înainte de vreme Mare Maestru. Degetele împreunate însemnau acum nu mânerul spadei, ci crucifixul. Vinele puternice împlineau parcă patima Mântuitorului, închipuită în argint de un meșter din Nurnberg.

Germania! Germania! Ce departe și cât de demult… Iesusalim, Roma, Marienburg… Transilvania. Lupte, rugăciune, lupte, penitență, rugăciune cu sânge! Via Crucis! Ierusalim, Roma… Ce-o fi la Roma?…

Marele Maestru se ridică și troznetul genunchilor e acoperit de scârțâitul ușii.Un târșâit de picior betegit de fier păgân, aduce un zâmbet de liniștire pe fața Marelui Maestru:

- E fratele Walter.

- Ilustre Maestre, Sfântul Părinte, Papa Inocențiu a trecut la Domnul!

Mintea iute a omului politic și a militarului răspunse înaintea prelatului:

- Jesus Maria! Acum suntem la cheremul regelui Andrei !… Dumnezeu să-l odihnească în dreapta lui!Apucă apoi spada și privind lung la crucea formată din gardă și mâner, poruncește cu vorbe căutate printre gândurile, care se vede că-l chinuie:- Să se îndeplinească cele de cuviință pentru cinstita comemorare a Papei Inocențiu. Și… să se adune Consiliul general… mâine, după liturghie!

Soarele se adâncea între crenelurile zidului dinspre apus și după acelea ale munților prăbușiți peste cetatea cavalerilor Sfintei Fecioare. Tot spre apus își mâna gândurile și Marele Maestru, Hermann von Salza , cavaler și slujitor al crucii, în numele Neprihănitei.

Roma, Buda… Papa Inocențiu III e mort. Creștinătatea plânge cu un ochi și cu celălalt râde. Mare ușurare trebuie să fie acum la Londra, Paris sau Buda… Dar la Roma? Pe cine va alege conclavul? Conciliul de la Lateran abia s-a încheiat, dar cine știe? Nici împăratul romano-german nu stă cu mâinile în sân! Dar regele Andrei al Ungariei? Acum cinci ani, în 1211 a semnat privilegiul acordat Cavalerilor Teutoni cu mâna tremurândă și mai mult de frica Papei.

Marele Maestru știe prea bine asta și dacă până acum a putut să se desfășoare înspre convertirea păgânilor și a schismaticilor, e pentru că a avut alături mâna grea a Papei, care preschimbase crucea în spadă, iar binecuvântarea o făcuse vecină cu excomunicarea. A construit cetăți, a creștinat o mulțime de cumani păgâni, iar cu valahii s-a înțeles, cât te poți înțelege cu acești urmași de pastores romanorum. Pe care nu-i prea vezi, dar îi simți în tot locul. E ceva care-l atrage spre acești valahi negri, cu obiceiuri prea vechi pentru a fi creștine, dar cu o credință în Dumnezeu care Îl fac apropiatul lor, confident și martor, tovarăș de muncă sau de arme. Adunați în așezările lor greu accesibile, supuși celor mai viteji și celor mai înțelepți, valahii aceștia sau români, cum își spun ei, dacă n-ar avea muieri și copii ar semăna cu un ordin monahalo-cavaleresc, consacrat muncii, cinstirii divinității și războiului cu veneticii. S-a luptat cu ei și a fost impresionat de contopirea acestora cu mediul în care se băteau.

Azi la muzeu…

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Thursday 15 May 2008 at 11:15 am

merg sa vad locatia pentru lansare…

Palatul Sutu pare ideal pentru prima lansare tip conferinta de presa – adica stat jos pe scaune si baut sampanie la sfarsit… Poate si cu mers la carciuma apoi… Evident la mult laudata locatie… “La birlic” – au o ceafa la gratar absolut memorabila…

A doua lansare va avea loc in maretul stand Tritonic (125 mp) de la Book Fest. Probabil vineri 6 iunie la ora 18 si in deschidere Truverii ne vor delecta cu 4 -5 cantecele…

Asta-i! Altminteri nu-i chip!

Prima lansare

Posted under lansari by Bogdan Hrib on Tuesday 13 May 2008 at 12:37 pm

Azi ni s-a confirmat ca prima lansare (din lungul sir al celor ce vor urma) va avea loc pe 29 mai (e o joi!) la Muzeul de istorie al Municipiului Bucuresti (Palatul Sutu – vis a vis de Universitate!) probabil la ora 18.

Aviz amatorilor! vom reveni!

50 + 25 + 25 = 100

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Tuesday 13 May 2008 at 12:35 pm

Aparent chiar este asa! ce ziceti?

Asta inseamna:

50 % evenimente reale + 25 % evenimente probabile + 25 % evenimente posibile = Blestemul Manuscrisului!

« Previous PageNext Page »