Sigismund de Luxemburg

Posted under blestemul manuscrisului by alexandradolea on Thursday 29 May 2008 at 2:10 am

Sigismund de Luxemburg a fost Principe Elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 şi din 1411 până în 1415, Rege al Ungariei şi Croaţiei din 1387, Rege al Boemiei din 1419, Rege al Germaniei din 1411 şi Împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437. A fost ultimul Împărat din Casa de Luxemburg şi unul dintre cei mai longevivi Regi ai Ungariei.
Sigismund renunţă la titlul de Elector de Brandemburg şi din 1387 îşi foloseşte fondurile astfel obţinute pentru a se consacra în întregime funcţiei de Rege al Ungariei. În primii ani ai domniei sale a fost implicat într-o luptă acerbă pentru păstrarea tronului. În 1396 Sigismund iniţiază o cruciadă, care se dovedeşte a fi foarte populară, dar care se sfârşeşte prin înfrângere din Bătălia de la Nicopole.
La întoarcere, deoarece poziţia sa în Ungaria era periclitată, Sigismund revine în Germania încercând să obţină succesiunea pe tronul Roman şi al Boemiei. Revenit în Ungaria este făcut o dată prizonier şi destituit de două ori.
În 1408 reuşeşte să obţină o victorie importantă împotriva Croaţilor şi Bosniecilor, înfiinţând cu această ocazie Ordinul Dragonului.
În 1410 este ales Rege al Germaniei.
În 1428 Sigismund conduce o altă campanie împotriva turcilor, fără succes, după care, în 1431 ajunge la Milan unde este încoronat Rege al Italiei. În 1433 este încoronat de către Papa Eugen al IV-lea Împărat al Sfântului Imperiu Roman, după care revine în Boemia, unde este recunoscut în 1436.
În 1437 moare la Znaim şi este înmormântat la Oradea. A avut ca urmaşi o singură fată, Elisabeta, care s-a căsătorit cu Albert V, Duce de Austria, viitorul Rege German Albert al II-lea. Neavând moştenitori masculini, dinastia de Luxemburg se stinge odată cu el.

Emotii – Ziua Z

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Wednesday 28 May 2008 at 9:44 pm

Ziua a inceput cu emotii. Nu spun mai mult. Doar ca era sa n-avem carti la lansare…
Adica sa lansam un semn de carte?!
Pana la urma ulcerul meu incipient s-a linistit pe la 11: vom avea 30 de carti!
Wow!
Si eu am trimis 1200 de sms-uri si 650 de e-mailuri!
Am stat in dubii… si nehotarare…
Pe la 16 am primit vesti: vom avea carti!
La 16.30 volumele se raspandeau pe la presa.
La 17.15, exact cand incepea ploaia, dupa ce Marius imi daduse volumele (2?!) ca mafiotii prin geamurile deschise ale masinilor, Razvan, celalalt autor vedea primul exemplar rasfoit…
Aventuri, fratilor…
Va astept maine!
Pa!

Ziua Z-1

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Tuesday 27 May 2008 at 11:35 am

Maine vom vedea cartea si pe dupa masa vom face o sedinta de comandament – noi, cei doi autori – la Birlic, in pregatirea lansarii de joi. Vinul e pus la rece (cel alb!), in carafa de sticla, un whisky la fel, pahare, farfurii etc… Mancare nu prea este, dar vom gasi noi ceva… Pe curand!
Maine la pranz vom vedea cartea! Speram…

Basarab I Întemeietorul

Posted under blestemul manuscrisului by alexandradolea on Sunday 25 May 2008 at 6:07 pm

Basarab I, cunoscut şi sub numele de Basarab Întemeietorul, este considerat fondatorul Ţării Româneşti. A domnit între anii ~1310 – 1352. Basarab era fiul unui Thocomerius, binecunoscut la curtea maghiară. Potrivit pomelnicelor de la bisericile din Câmpulung şi Râmnicu Vâlcea, el a fost căsătorit cu doamna Margareta (sau Marghita), cu care a avut doi copii: viitorul domn Nicolae Alexandru (1352 – 1364) şi Teodora, căsătorită cu ţarul Ivan Alexandru al Bulgariei (1330 – 1371).
Ţara lui Basarab se mărginea la nord cu Transilvania, la vest cu Regatul Ungar, prin Banatul de Severin, la sud cu Bulgaria, la est cu Dobrogea lui Balică şi mai târziu a lui Dobrotici, iar spre nord-est cu tătarii şi moldovenii brodnici. Banatul de Severin s-a aflat până în 1330 în stăpânirea lui Basarab, moment în care este ocupat de oştile lui Carol Robert de Anjou (1308-1342).
Voievodatul lui Basarab I s-a aflat de la începutul domniei sale în stare de vasalitate faţă de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. În 1324 domnul muntean apare în documentele ungureşti ca „Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum” (adică „voievodul nostru transalpin”). Regele accepta existenţa politică a noului voievodat în schimbul recunoaşterii suzeranităţii sale. Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab se pare că rupe relaţiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal.
În 1327 papa Ioan al XXII-lea îl lăuda pe domnul muntean pentru susţinerea catolicismului şi zelul său de a extermina naţiunile „necredincioase” (ortodoxe). După această dată, voievodul muntean a luat de la unguri Banatul Severinului şi cetatea cu acelaşi nume.
în septembrie 1330 regele ungar porneşte campania bazându-se pe o armată puternică. Ocupă Severinul şi înaintează prin Oltenia. Basarab I a cerut pacea regelui ungar oferind ca despăgubire 7.000 de mărci de argint (adică 1.447 kg de argint sau 1.680.000 de dinari), Banatul de Severin, un tribut anual şi un fiu al voievodului la curtea ungară drept garanţie: „numai vă întoarceţi în pace şi vă feriţi de primejdii, că de veţi veni mai încoace, nu veţi scăpa de dânsele”. Armata ungară a fost prinsă de oamenii lui Basarab I într-o vale îngustă şi prăpăstioasă, suferind ca urmare o înfrângere umilitoare. Locul bătăliei nu a fost stabilit până astăzi cu certitudine, istoricii plasându-l în diverse puncte din zona submontană precum: Ţara Loviştei, Valea Oltului, comuna Titeşti, culoarul Rucăr-Bran sau lângă Mehadia. În urma luptei de 4 zile, 9 – 12 noiembrie 1330, regele Carol Robert a scăpat cu greu schimbând hainele cu cele ale unui fidel al său.
În jurul anului 1343, Basarab I l-a asociat la domnie pe fiul său Nicolae Alexandru. Acesta din urmă a plecat la curtea regelui Ludovic I al Ungariei pentru a mijloci reluarea relaţiilor dintre Ungaria şi Ţara Românească. În anii următori, Basarab a participat alături de regele ungar la campania militară împotriva tătarilor. Cu acest prilej, a adus sub stăpânirea sa teritoriul aflat la nordul gurilor Dunării, cunoscut mai târziu sub numele de Basarabia (Bugeac).
Domnia lui Basarab I s-a încheiat în 1352. Pe peretele încă netencuit al bisericii domneşti din Curtea de Argeş stă scris: „În anul 6860 (1352) la Câmpulung a murit marele Basarab voievod”. Tradiţia consemnează că tot acolo a fost şi îngropat, lucru care se regăseşte şi într-un document din 1714 pentru mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung de la domnitorul Ştefan Cantacuzino. Acesta, vorbind despre Negru Vodă (Basarab I) şi Nicolae Alexandru spune că „le sunt trupurile lor îngropate în această sfântă mănăstire”. Lui Basarab îi va urma la domnie fiul şi asociatul său, Nicolae Alexandru (1352 – 1364).

Iubirile lui Stelian

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Saturday 24 May 2008 at 8:28 am

Ma intreba cineva despre asta… Cat e adevar si cat e imaginatie? Daca iubirile lui Stelian sunt ale lui Bogdan sau nu… Am dat-o cotita: cine simte si stie, poate ghici personajele din roman… Ma rog, nu chiar toate si nici in intregul lor. Unele au luat din real doar unele expresii, ticuri, trasaturi… Doar de unde era sa ma inspir… Am ajuns la concluzia ca nu am prea multa imaginatie!
In sectiunea “istorica” – 1216-1920 nu sunt prea multe doamne si domnisoare, in partea mea apar cateva… Va divulg una dintre iubirile lui Stelian – Bogdan: LULU, probabil ca o veti vedea la lansare! Daca nu o sa o recunoasteti singuri, atunci rugati-ma pe mine sa v-o prezint! Pe curand…

Interviu la Birlic…

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Wednesday 21 May 2008 at 10:00 am

Ieri pe la 14.39 la deja celebrul LA BIRLIC (pe Pache dupa ProTV la 100 m.) am fost subiectii unui interviu pentru TIME OUT. Cel mai distractiv a fost chestiunea legata de fotografii… Greu sa pozezi… Ne bombanea fotograful ca nu suntem naturali. Normal – mi-e imi palce sa fiu in spatele aparatului nu in fata… pana la urma se pare ca o sa iasa ceva cu… cei doi barbosi… Interviul propriu-zis cu Ema Stere, a durat mult… vreo 3 ore… cum o sa-l inghesuie in revista si ce-o sa ramana din el vom vedea…
Pe curand cu foto!

Hermann von Salza

Posted under blestemul manuscrisului by alexandradolea on Tuesday 20 May 2008 at 9:44 pm

Hermann von Salza (c. 1179-20 mar. 1239) a fost al patrulea Mare Maestru al Ordinului Cruciat Teuton, intre anii 1209-1239 si era originar din Thuringia (o provincie a Sfantului Imperiu Romano-German).
La cererea regelui Andrei al II-lea al Ungariei, in 1211 Hermann von Salza vine cu Ordinul Teutonic in Transilvania pentru a apara acest teritoriu de cumani. Nobilii unguri au fost nemultumiti de prezenta teutonilor si in 1225 au fost fortati sa plece.
Hermann von Salza a fost consilierul diplomatic al imparatului Friedrich al II-lea de Hohenstaufen (1212-1250) si preferatul Papei Honorius al III-lea (1216-1227). Imparatul insusi l-a cunoscut pe Marele Maestru in anul 1216, cu ocazia unei donatii a ordinului. Aceasta intrevedere a fost un bun prilej pentru imparat, caci intre ei s-au instalat de indata respectul reciproc si intelegerea deplina. Preconizarea unei noi cruciade, in dezacord cu principiile Papei Honorius al III-lea aflat in conflict deschis cu imparatul, va determina o discreditare a Maestrului in ochii suveranului pontif.
Hermann von Salza l-a insotit pe Frederic al II-lea in cea de-a cincea cruciada in 1219 si a fost decorat pentru vitejie.
Vizitele repetate facute Papei si imparatului a adus privilegii noi si donatii Ordinului.
A murit la Salerno in 1239, unde se retrasese cu putin timp inainte.

Azi la muzeu…

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Thursday 15 May 2008 at 11:15 am

merg sa vad locatia pentru lansare…

Palatul Sutu pare ideal pentru prima lansare tip conferinta de presa – adica stat jos pe scaune si baut sampanie la sfarsit… Poate si cu mers la carciuma apoi… Evident la mult laudata locatie… “La birlic” – au o ceafa la gratar absolut memorabila…

A doua lansare va avea loc in maretul stand Tritonic (125 mp) de la Book Fest. Probabil vineri 6 iunie la ora 18 si in deschidere Truverii ne vor delecta cu 4 -5 cantecele…

Asta-i! Altminteri nu-i chip!

50 + 25 + 25 = 100

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Tuesday 13 May 2008 at 12:35 pm

Aparent chiar este asa! ce ziceti?

Asta inseamna:

50 % evenimente reale + 25 % evenimente probabile + 25 % evenimente posibile = Blestemul Manuscrisului!

Cum a aparut ideea…

Posted under blestemul manuscrisului by Bogdan Hrib on Tuesday 13 May 2008 at 12:32 pm

Voiam să scriu un roman polițist care ar fi trebuit să aibă ca punct de plecare o crimă la Târgul de Carte de la Frankfurt.

Și mi s-a părut logic ca mobilul, cel puțin aparent, să fie un manuscris. Bineînțeles că trebuia să fie un manuscris vechi și misterios.

Pe Răzvan Dolea, dupa cateva beri si cateva bancuri,  l-am rugat să scotocească prin istorie după așa ceva.

De atâta scotocit a apărut o poveste… a manuscrisului!

Iar din cele două povești, cea din zilele noastre și cea istorică, medievală a început să răsară cartea noastră…

« Previous PageNext Page »